Sarbatoarea Craciunului reprezinta o zi speciala, in care fiecare om se retrage in sanul familei pentru a oferi si a simti iubire in jurul lui. De aceea, Craciunul mai este si supranumit sarbatoarea familiei, cu aceasta ocazie, familiile se reunesc, petrec timp impreuna si fac schimb de cadouri. Iar aceasta sarbatoare o petrece fiecare dupa traditiile cu care a fost obisnuit in functie de zona din care provin, pentru ca sunt atatea obiceiuri si fiecare sunt diferite dintr-o parte intr-alta. In zilele noastre, in traditiile de Craciun se regasesc atat obiceiuri imprumutate din lume, cat si obiceiurile specifice zonei.Va voi prezenta in cele ce urmeaza cateva dintre traditiile cele mai cunoscute din zona Moldovei.
IGNATUL (20 DECEMBRIE)
Primul exemplu de sarbatoare pagana este taierea porcului. Desi numele ei vine de la sfantul Mucenic Ignatie Teoforul, originile ei sunt mult mai vechi. Legenda spune ca Ignat a fost un simplu om necajit care, voind sa isi taie porcul, a scapat securea in capul tatalui sau, omorandu-l pe loc.
Apoi, caindu-se toata viata, a primit iertare de la Dumnezeu si sf. Petre, care aveau obiceiul sa mearga pe pamant, intocmai ca in vechile povesti romanesti. In Moldova, se spune ca sacrificiul pentru porc trebuie facut numai de persoane carora nu le este mila, pentru ca astfel "carnea va fierbe bine".
Momentul sacrificarii porcului de Craciun, Ignatul Porcilor, este o buna dovada a modului in care o practica pagana a ajuns sa se asocieze cu o sarbatoare crestina.
In religia vechilor daci, porcul era sacrificat ca simbol al divinitatiii intunericului care slabea Soarele in cea mai scurta zi a anului, Solstitiul de iarna. Pentru a veni in ajutorul Sorelui oamenii sacrificau porci si-l hraneau spre intarire cu carne. Dupa aceea ziua incepea sa creasca si Craciunul devenea o sarbatoare a luminii si a vietii(poate de aceea Iisus a fost vestit Magilor de o stea). In zilele noastre taierea porcului este un prilej de reunire a familiei deoarece participa de obicei toti membrii ei, fiecaruia putandu-i-se da ceva util de facut. Barbatii se ocupa de treaba de mai “urata”, dar si mai plina de simboluri, care implica injunghiatul propriu-zis si parlitul porcului cu paie stranse de peste an.
Ignatul sau taierea porcului, este o traditie care inca este respectata in satele din Moldova, iar pasii care trebuie urmati sunt si ei respectati intocmai, moldovenii facand un adevarat ritual din aceasta traditie.Totul incepe in zorii zile de 20 decembrie, iar ziua este dedicata exclusiv taierii porcului, prepararii carnii si conservarii acesteia.
Se obisnuieste ca, dupa ce este gata de parlit, sa se puna un tol peste porc si sa se suie pe el cei mici si sa se veseleasca ca sa fie mancat porcul cu pofta. Tot atunci se ia basica porcului si se pun graunte in ea dupa care se pune la uscat. Se zice ca dupa cata galagie face basica, atata veselie si bucurie in casa va fi. Femeia de obicei se ocupa de impartirea carnii pe categorii dupa ce barbatul face semnul crucii din cutit pe fruntea animalului, zice “Doamne ajuta sa-l mancam sanatosi” si termina de transat porcul.
Se da deoparte carne pentru carnati, caltabosi, toba, pentru friptura de la pomana porcului si pana si picioarele care se folosesc pentru piftie. Se zice ca romanul stie sa foloseasca fiecare componenta a porcului mai mult ca orice natie din lume poftitoare de porc. Incepand de la delicioasele urechi si coada, mancate de obicei de copii, la macra curata si slanina pusa la afumat pana la intestinele folosite pentru a fi umplute cu carnea proaspata, totul este folosit de gospodina casei pentru bucatele din care toti vor degusta la masa din ziua Nasterii Domnului.
Preparate traditionale
Caltabosii, sangeretele, toba, lebarul sau carnatii, iar imediat dupa taierea porcului s-a pastrat si obiceiul cunoscut acum de “pomana porcului”, unde cei care au participat la ritual beau tuica sau vin fiert si mananca din carnea porcului proaspat taiat, preparata prin prajire si servita alaturi de mujdei de usturoi si mamaliguta
Toti trebuie sa se veseleasca si sa cinsteasca cu vin in jurul porcului ca sa fie mancat cu placere pana la ultima bucata. Dupa taiere, se face semnul crucii pe fruntea copiilor, ca sa fie sanatosi peste an. Dar si animalul sacrificat are parte de un asemenea ritual.
Chiar inainte de sacrificiu i se face semnul crucii in crestet. Tot in Moldova, inainte de a fi taiat, porcul este ametit bine cu tuica fiarta. Dupa taiere, femeile pregatesc "pomana porcului", adica tochitura si mamaliga pentru toti cei care au participat la taiere.
Primul exemplu de sarbatoare pagana este taierea porcului. Desi numele ei vine de la sfantul Mucenic Ignatie Teoforul, originile ei sunt mult mai vechi. Legenda spune ca Ignat a fost un simplu om necajit care, voind sa isi taie porcul, a scapat securea in capul tatalui sau, omorandu-l pe loc.
Apoi, caindu-se toata viata, a primit iertare de la Dumnezeu si sf. Petre, care aveau obiceiul sa mearga pe pamant, intocmai ca in vechile povesti romanesti. In Moldova, se spune ca sacrificiul pentru porc trebuie facut numai de persoane carora nu le este mila, pentru ca astfel "carnea va fierbe bine".
Momentul sacrificarii porcului de Craciun, Ignatul Porcilor, este o buna dovada a modului in care o practica pagana a ajuns sa se asocieze cu o sarbatoare crestina.
In religia vechilor daci, porcul era sacrificat ca simbol al divinitatiii intunericului care slabea Soarele in cea mai scurta zi a anului, Solstitiul de iarna. Pentru a veni in ajutorul Sorelui oamenii sacrificau porci si-l hraneau spre intarire cu carne. Dupa aceea ziua incepea sa creasca si Craciunul devenea o sarbatoare a luminii si a vietii(poate de aceea Iisus a fost vestit Magilor de o stea). In zilele noastre taierea porcului este un prilej de reunire a familiei deoarece participa de obicei toti membrii ei, fiecaruia putandu-i-se da ceva util de facut. Barbatii se ocupa de treaba de mai “urata”, dar si mai plina de simboluri, care implica injunghiatul propriu-zis si parlitul porcului cu paie stranse de peste an.
Se obisnuieste ca, dupa ce este gata de parlit, sa se puna un tol peste porc si sa se suie pe el cei mici si sa se veseleasca ca sa fie mancat porcul cu pofta. Tot atunci se ia basica porcului si se pun graunte in ea dupa care se pune la uscat. Se zice ca dupa cata galagie face basica, atata veselie si bucurie in casa va fi. Femeia de obicei se ocupa de impartirea carnii pe categorii dupa ce barbatul face semnul crucii din cutit pe fruntea animalului, zice “Doamne ajuta sa-l mancam sanatosi” si termina de transat porcul.
Se da deoparte carne pentru carnati, caltabosi, toba, pentru friptura de la pomana porcului si pana si picioarele care se folosesc pentru piftie. Se zice ca romanul stie sa foloseasca fiecare componenta a porcului mai mult ca orice natie din lume poftitoare de porc. Incepand de la delicioasele urechi si coada, mancate de obicei de copii, la macra curata si slanina pusa la afumat pana la intestinele folosite pentru a fi umplute cu carnea proaspata, totul este folosit de gospodina casei pentru bucatele din care toti vor degusta la masa din ziua Nasterii Domnului.
Preparate traditionale
Caltabosii, sangeretele, toba, lebarul sau carnatii, iar imediat dupa taierea porcului s-a pastrat si obiceiul cunoscut acum de “pomana porcului”, unde cei care au participat la ritual beau tuica sau vin fiert si mananca din carnea porcului proaspat taiat, preparata prin prajire si servita alaturi de mujdei de usturoi si mamaliguta
Toti trebuie sa se veseleasca si sa cinsteasca cu vin in jurul porcului ca sa fie mancat cu placere pana la ultima bucata. Dupa taiere, se face semnul crucii pe fruntea copiilor, ca sa fie sanatosi peste an. Dar si animalul sacrificat are parte de un asemenea ritual.
Chiar inainte de sacrificiu i se face semnul crucii in crestet. Tot in Moldova, inainte de a fi taiat, porcul este ametit bine cu tuica fiarta. Dupa taiere, femeile pregatesc "pomana porcului", adica tochitura si mamaliga pentru toti cei care au participat la taiere.
TOCHITURA
Tochitura, numită uneori – din motive pe care le vom vedea ulterior – măcelărească, moldovenească, dobrogeană, ardelenească sau cum ne mai vine la gură, este una dintre cele mai iubite mâncăruri româneşti şi cap de listă pe meniurile restaurantelor cu specialităţi tradiţionale.
Povestea iniţială a tochiturii e simplă. Şi s-a complicat ulterior. Numele său este, de fapt, regionalismul moldovenesc (din tochit) pentru termenul “topitură” şi face referire la slănina pentru topit din ziua tăierii porcului. Ţăranii culegeau jumările cu fâşii de grăsime şi le mâncau cu mămăligă. Ulterior reţeta a evoluat: se frigeau bucăţile de carne mai grase – în grăsimea proprie – cu ceapă.
Cu timpul, reţeta s-a dezvoltat şi s-a transformat într-o “pomană a porcului”, şi, în cratiţa de tochitură, au picat câte un pic din toate din toate cele aflate pe masa cu porcul tăiat şi pregătit pentru umplut cârnaţii şi caltaboşii: bucăţi de carne, măruntaie, usturoi, dafin, cimbru, boia de ardei, etc.).
Apetitul pentru tochitură a românului nu a putut fi limitat doar la o zi pe an, astfel încât a trecut pe meniul restaurantelor. Însă, aşa cum nu poţi să faci bradul de Crăciun în ziua de Paşte, tot aşa nu poţi să faci tochitura/pomana porcului în luna august, astfel încât reţetarele au împrumutat diverse denumiri pentru a da onorabilitate tochiturii şi adaosurilor sale ulterioare: cărnuri de vită sau pui, cârnaţi (cruzi sau afumaţi), vin, ardei, roşii, brânză, ouă ochiuri, etc.
Rezumând: tochitura, în înţelesul ei primordial, constă exclusiv în carne de porc, friptă relativ simplu şi consumată cu mămăligă
.Reteta culinara traditionala
Tochitura, numită uneori – din motive pe care le vom vedea ulterior – măcelărească, moldovenească, dobrogeană, ardelenească sau cum ne mai vine la gură, este una dintre cele mai iubite mâncăruri româneşti şi cap de listă pe meniurile restaurantelor cu specialităţi tradiţionale.
Povestea iniţială a tochiturii e simplă. Şi s-a complicat ulterior. Numele său este, de fapt, regionalismul moldovenesc (din tochit) pentru termenul “topitură” şi face referire la slănina pentru topit din ziua tăierii porcului. Ţăranii culegeau jumările cu fâşii de grăsime şi le mâncau cu mămăligă. Ulterior reţeta a evoluat: se frigeau bucăţile de carne mai grase – în grăsimea proprie – cu ceapă.
Cu timpul, reţeta s-a dezvoltat şi s-a transformat într-o “pomană a porcului”, şi, în cratiţa de tochitură, au picat câte un pic din toate din toate cele aflate pe masa cu porcul tăiat şi pregătit pentru umplut cârnaţii şi caltaboşii: bucăţi de carne, măruntaie, usturoi, dafin, cimbru, boia de ardei, etc.).
Apetitul pentru tochitură a românului nu a putut fi limitat doar la o zi pe an, astfel încât a trecut pe meniul restaurantelor. Însă, aşa cum nu poţi să faci bradul de Crăciun în ziua de Paşte, tot aşa nu poţi să faci tochitura/pomana porcului în luna august, astfel încât reţetarele au împrumutat diverse denumiri pentru a da onorabilitate tochiturii şi adaosurilor sale ulterioare: cărnuri de vită sau pui, cârnaţi (cruzi sau afumaţi), vin, ardei, roşii, brânză, ouă ochiuri, etc.
Rezumând: tochitura, în înţelesul ei primordial, constă exclusiv în carne de porc, friptă relativ simplu şi consumată cu mămăligă
.Reteta culinara traditionala
Se iau: 750 grame de carne de porc proaspata (ceafa); 750 grame splina; 750 grame fleica; 450 grame ficat; 300 grame sorici; 300 grame rinichi; 5 capatini de usturoi; 100 grame de untura, un pahar de vin alb.
Maruntaiele, precum si celelalte feluri de carne se spala de sange si se taie in bucatele mai maricele; tuturor li se da piper si boia de ardei iute.
Intr-o tigaie mare se pune la incins untura si se pune carnea la prajit.
Usturoiul curatat se piseaza bine pana ajunge pasta (i se pune si putin apa).
Atunci cand carnea este prajita bine, se adauga un praf de sare, se toarna mujdeiul si paharul de vin alb.
Mai lasati un pic pe foc, sa dea vinul cateva clocote.
2 comentarii:
O traditie romaneasca pe care fiecare copil o tine minte daca a fost obligat sa asiste... Una dintre traditiile pe care nu o sa le inteleg niciodata
"Sfantul Ignatie Teoforul este sarbatorit pe 20 decembrie. Se crede ca a fost pruncul luat in brate de Hristos si dat ca exemplu de smerenie ucenicilor Sai (Matei 18, 2-4). Numele "Teoforul" vine de la marturia sa din epistole, unde scrie ca "Il poarta pe Hristos in inima".
Sursa:
http://www.crestinortodox.ro/editoriale/sfantul-ignatie-taierea-porcilor-98418.html
Trimiteți un comentariu