DIN MENIUL DE CRACIUN SI REVELION

PENTRU COLINDATORI AM PREGATIT ....NUCI

 COZONAC

 PLATOU PRAJITRURI

 CRINKLE CHOCOLATE

 ECLERE

 CORNET

 RULADA DE PUI

 RULADA CU BRANZA

 LEBAR

 RULADA DE PORC

 TOBA

 RULADA DE SPANAC CU PATEU

 RULADA DE CASCAVAL

 FILEU DE CRAP CU NUCI LA CUPTOR

TORT

 FOI DE NAPOLITANA CU CIOCOLATA DE CASA

 PLACINTA CU RAVASE

 SALATA BOEUF

RETETE SI LEGENDE- SALATA BOEUF

       Este unul dintre preparatele atât de populare la noi încât, în pofida numelui franţuzit, îl considerăm ca făcând parte cu onoare din bucătăria noastră tradiţională. O fi salata franceză după nume („boeuf” însemnând vită), dar originea ei este mai curând… rusească.

      În multe locuri, în special în Occident, această salată de boeuf este cunoscută sub numele de salată rusească, sau salată Olivier (Салат Оливье în rusă) şi este compusă din carne de vită, cartofi şi alte legume, fierte şi tăiate cubuleţe şi „legate” cu maioneză.

     Versiunea originală a acestei salate a fost inventată în 1860 de francezul Lucien Olivier, bucătarul restaurantului Hermitage, unul dintre cele mai celebre din Moscova. Acest fapt explică atât termenul „boeuf” din denumire, cât şi originea rusească. Salata lui Olivier a devenit extrem de populară, fiind considerată preparatul emblemă al restaurantului Hermitage. Reţeta exactă, mai ales cea a sosului de maioneză, era ţinută strict secretă, dar se ştia că ingredientele sunt carne d eieruncă, limbă de viţel, caviar, salată verde, cozi de raci, capere, castraveciori muraţi şi ouă fierte tari. Alte ingrediente înregistrate în acele vremuri erau trufe, aspic şi piept de raţă afumat, căci, se pare, reţeta salatei varia funcţie de anotimp. Sosul original era maioneza, preparată din oţet din vin franţuzesc, muştar şi ulei de măsline provensal; reţeta exactă a rămas însă necunoscută.

      La începutul secolului XX, unul dintre bucătarii subordonaţi lui Olivier, pe nume Ivan Ivanov, a încercat să fure reţeta. Într-o seară, în timp ce prepara sosul, de unul singur, la fereală, aşa cum proceda de obicei, Olivier a fost chemat din cauza unei urgenţe. Profitând de oportunitate, Ivanov s-a furişat în bucătăria personală a francezului şi a văzut „mise en place”-ul, ceea ce i-a permis să ghicească în bună măsură reţeta faimosului sos. Ivanov şi-a dat demisia şi s-a angajat la un restaurant de calitate inferioară Hermitage-ului, unde a început să prepare o salată suspect de asemănătoare. Totuşi, gurmanzii timpului au notat că sosul era de o calitate mai slabă, căci, spuneau ei, „lipsea ceva”. Mai târziu, Ivanov a vândut reţeta mai multor edituri care au popularizat-o. După închiderea Hermitage-ului şi plecarea lui Olivier, cu familie cu tot, în Franţa, salata a început să fie numită „Olivier”. Una dintre primele sale variante a fost tipărită în 1894, şi lista ca ingrediente o jumătate de ieruncă, doi cartofi, un castravete murat, 3-4 foi de salată, 3 cozi mari de raci, 1/4 cană de cubuleţe de aspic, 1 linguriţă de capere, 3-5 măsline şi 1 1/2 lingură de sos provensal (maioneză). Aşa cum se întâmplă, în mod inevitabil, atunci când o reţetă populară devine publică, unele dintre ingrediente fiind rare şi scumpe, au fost treptat înlocuite cu ingrediente mai uşor disponibile, până ce a evoluat (sau involuat) în forma pe care o cunoaştem astăzi.

      Salata Olivier modernă include cartofi fierţi, murături, mazăre, ouă, morcovi, carne fiartă de pui sau vită, ori şuncă de Bologna, drese cu maioneză, ceea ce seamănă foarte puţin cu varianta originală. Această versiune modernă era un preparat de bază la orice masă festivă în Rusia sovietică, mai ales de Anul Nou, căci ingredientele erau toate disponibile pe timp de iarnă. Chiar dacă acum se găsesc uşor şi ingrediente mai exotice, popularitatea versiunii moderne nu a scăzut de loc.

      În timp ce unele ingrediente sunt socotite ca ingrediente de bază şi absolut esenţiale (mazăre, castraveciori muraţi, cartofi, carne, maioneză), altele au fost socotite opţionale, apărând şi dispărând funcţie de preferinţele fiecărui bucătar: morcovi, castraveţi proaspeţi, ceapă etc.

Influenţa rusească a impus salata şi în alte ţări, ca Bulgaria şi Grecia, unde este numită „salată rusească” şi unde poate fi găsită în meniul oricărui restaurant, şi România unde s-a impus sub denumirea de „salată de boeuf”, deşi există nenumărate variante care conţin pui, sau care chiar nu folosesc carne de niciun fel.

Mai este populară în Iran, unde este preparată varianta cu carne de pui, şi Spania, unde este numită „ensaladilla russa” şi se prepară în special vara. Spaniolii folosesc morcovi, ton conservat, ouă, mazăre, ardei gras copt, măsline verzi, cartofi şi maioneză.

    Se pare, deci, că salata de boeuf este versiunea românească a celebrei salate Olivier. Într-adevăr, ingredientele sale sunt toate uşor de găsit pe piaţă, nu sunt scumpe şi fac parte deja de sute de ani din moştenirea noastră gastronomică. Mâine vă voi propune o variantă clasică de salată de boeuf, iar în zilele următoare vă voi oferi o variantă de salată Olivier, uşor de preparat, cu ingrediente exotice, dar care astăzi se găsesc uşor şi pe piaţa noastră.

      Când simpla şi atât de familiara salată de boeuf ne poate spune o poveste atât de interesantă, presărată cu toate ingredientele demne de un roman, sau un film, de succes şi ne poartă pe aripile imaginaţiei din Rusia până în Spania, ne dăm seama că mâncarea poate însemna mai mult decât hrană. Fiecare reţetă bună ascunde o poveste interesantă şi este parte din cultura şi identitatea omenirii.

SURSA:http://www.reteteleluiradu.ro

http://torturisiprajiturigalati