MINI-AMANDINE

PENTRU  CA  AVEAM POFTA DE CEVA DULCE M-AM  GANDIT SA FAC O AMANDINA .NU AM MAI  MANCAT DEMULT ACEASTA PRAJITURA .AZI AM EXPERIMENTAT O AMANDINA DUPA RETETA LAUREI SAVA.A IESIT O AMANDINA DE NOTA 10

http://torturisiprajiturigalati

PRAJITURA CU CARAMEL SI MIGDALE

O ,,bunaciune" de prajitura realizata dupa reteta lui SARA SI MIKI 

o singura modificare am facut la aceasta reteta am inlocuit migdalele cu nuci pentru ca asta aveam prin casa si nu prea am avut chef sa ies la cumparaturi pe vremea asta .Merita incercata ,e foarte delicioasa chiar daca  eu nu m-am straduit  azi sa- i dau un ,,finisaj m-ai comercial sa zicem" va asigur ca  aproape s-a evaporat de pe farfurie.Promit ca voi relua aceasta si  o voi face cu migdale asa cum prevede reteta

http://torturisiprajiturigalati

TORT,,MASINA DE POMPIERI"

LA MULTI ANI BOGDAN!

UN PREMIU DE SUFLET

Acum la inceput de an am primit un minunat premiu de la o prietena de suflet Mona http://culinarecufeteistete.blogspot.com/ caruia ii multumesc foarte mult si ma simt foarte onorata ca s-a gandit si la mine cand a facut nominalizarea pentru acest premiu.As dori sa-l ofer mai departe si altor  10 persoane dragi mie desi sincer imi este destul de greu sa  ma decid pentru ca toti prietenii mei viruali il merita

Janet si Liana http://pemasadinbucatarie.blogspot.com/

 Laura http://savalaura.blogspot.com/

  Sara si Miky http://culoriledinfarfurie.blogspot.com/

Ana http://torturipersonalizate-anisoara.blogspot.com/

Eniko http://kreativ-torta.blogspot.com/

Marinela http://mmscakes.blogspot.com/

Adela http://adelas-cakes.blogspot.com/

Octavia http://octaviacakes.blogspot.com/

Dan si Ionela http://cakestodreamon.blogspot.com/

Adina http://adinascakes-torturiingalati.blogspot.com/

http://torturisiprajiturigalati

TORT VALIZA CU BANI 4

RETETA CIOCOLATA PLASTICA(DE MODELAJ)

480g ciocolata(neagra sau alba)

160g glucoza (se poate inlocui miere )

            Ciocolata maruntita se pune la topit pe baine-marine,se amesteca pana cand nu mai raman bucati de ciocolata netopita.Dupa ce ciocolata s-a topi o luam de pe aburi adaugam glucoza(mierea) si amestecam repede cu miscari concentrice pana se va desprinde de marginea vasului.
Se observa ca deja incepe sa lase grasime care trebuie scusa. Vom obtine o pasta compacta de consistenta plastelinei care se pune intr-o punga sau o folie alimentara se lasa sa se raceasca astfel incat sa poata fi manevrat cu mana .O mai framantati cca. 5 minute ca sa isi lase toata grasimea ( tot tipul scurgeti grasimea lasata) Ea va deveni fina si elastica.Se poate pastra in pungi inchise ermetic la temperatura camerei. Inainte de folosire aceasta pasta se framanta pentru a se inmuia ca sa poata fi manevrata.

Pentru a lucra cu pasta de ciocolata intindeti-o intre doua folii de plastic, Ciocolata plastica (de modelaj)se poate intinde in foaie pentru a acoperi un tort sau se poate modela sub forma de figurine,flori etc.

http://torturisiprajiturigalati

TORT ANIVERSAR,,SCOLARITELE"

LA MULTI ANI ROXANA SI DIANA !http://torturisiprajiturigalati

DIN MENIUL DE CRACIUN SI REVELION

PENTRU COLINDATORI AM PREGATIT ....NUCI

 COZONAC

 PLATOU PRAJITRURI

 CRINKLE CHOCOLATE

 ECLERE

 CORNET

 RULADA DE PUI

 RULADA CU BRANZA

 LEBAR

 RULADA DE PORC

 TOBA

 RULADA DE SPANAC CU PATEU

 RULADA DE CASCAVAL

 FILEU DE CRAP CU NUCI LA CUPTOR

TORT

 FOI DE NAPOLITANA CU CIOCOLATA DE CASA

 PLACINTA CU RAVASE

 SALATA BOEUF

RETETE SI LEGENDE- SALATA BOEUF

       Este unul dintre preparatele atât de populare la noi încât, în pofida numelui franţuzit, îl considerăm ca făcând parte cu onoare din bucătăria noastră tradiţională. O fi salata franceză după nume („boeuf” însemnând vită), dar originea ei este mai curând… rusească.

      În multe locuri, în special în Occident, această salată de boeuf este cunoscută sub numele de salată rusească, sau salată Olivier (Салат Оливье în rusă) şi este compusă din carne de vită, cartofi şi alte legume, fierte şi tăiate cubuleţe şi „legate” cu maioneză.

     Versiunea originală a acestei salate a fost inventată în 1860 de francezul Lucien Olivier, bucătarul restaurantului Hermitage, unul dintre cele mai celebre din Moscova. Acest fapt explică atât termenul „boeuf” din denumire, cât şi originea rusească. Salata lui Olivier a devenit extrem de populară, fiind considerată preparatul emblemă al restaurantului Hermitage. Reţeta exactă, mai ales cea a sosului de maioneză, era ţinută strict secretă, dar se ştia că ingredientele sunt carne d eieruncă, limbă de viţel, caviar, salată verde, cozi de raci, capere, castraveciori muraţi şi ouă fierte tari. Alte ingrediente înregistrate în acele vremuri erau trufe, aspic şi piept de raţă afumat, căci, se pare, reţeta salatei varia funcţie de anotimp. Sosul original era maioneza, preparată din oţet din vin franţuzesc, muştar şi ulei de măsline provensal; reţeta exactă a rămas însă necunoscută.

      La începutul secolului XX, unul dintre bucătarii subordonaţi lui Olivier, pe nume Ivan Ivanov, a încercat să fure reţeta. Într-o seară, în timp ce prepara sosul, de unul singur, la fereală, aşa cum proceda de obicei, Olivier a fost chemat din cauza unei urgenţe. Profitând de oportunitate, Ivanov s-a furişat în bucătăria personală a francezului şi a văzut „mise en place”-ul, ceea ce i-a permis să ghicească în bună măsură reţeta faimosului sos. Ivanov şi-a dat demisia şi s-a angajat la un restaurant de calitate inferioară Hermitage-ului, unde a început să prepare o salată suspect de asemănătoare. Totuşi, gurmanzii timpului au notat că sosul era de o calitate mai slabă, căci, spuneau ei, „lipsea ceva”. Mai târziu, Ivanov a vândut reţeta mai multor edituri care au popularizat-o. După închiderea Hermitage-ului şi plecarea lui Olivier, cu familie cu tot, în Franţa, salata a început să fie numită „Olivier”. Una dintre primele sale variante a fost tipărită în 1894, şi lista ca ingrediente o jumătate de ieruncă, doi cartofi, un castravete murat, 3-4 foi de salată, 3 cozi mari de raci, 1/4 cană de cubuleţe de aspic, 1 linguriţă de capere, 3-5 măsline şi 1 1/2 lingură de sos provensal (maioneză). Aşa cum se întâmplă, în mod inevitabil, atunci când o reţetă populară devine publică, unele dintre ingrediente fiind rare şi scumpe, au fost treptat înlocuite cu ingrediente mai uşor disponibile, până ce a evoluat (sau involuat) în forma pe care o cunoaştem astăzi.

      Salata Olivier modernă include cartofi fierţi, murături, mazăre, ouă, morcovi, carne fiartă de pui sau vită, ori şuncă de Bologna, drese cu maioneză, ceea ce seamănă foarte puţin cu varianta originală. Această versiune modernă era un preparat de bază la orice masă festivă în Rusia sovietică, mai ales de Anul Nou, căci ingredientele erau toate disponibile pe timp de iarnă. Chiar dacă acum se găsesc uşor şi ingrediente mai exotice, popularitatea versiunii moderne nu a scăzut de loc.

      În timp ce unele ingrediente sunt socotite ca ingrediente de bază şi absolut esenţiale (mazăre, castraveciori muraţi, cartofi, carne, maioneză), altele au fost socotite opţionale, apărând şi dispărând funcţie de preferinţele fiecărui bucătar: morcovi, castraveţi proaspeţi, ceapă etc.

Influenţa rusească a impus salata şi în alte ţări, ca Bulgaria şi Grecia, unde este numită „salată rusească” şi unde poate fi găsită în meniul oricărui restaurant, şi România unde s-a impus sub denumirea de „salată de boeuf”, deşi există nenumărate variante care conţin pui, sau care chiar nu folosesc carne de niciun fel.

Mai este populară în Iran, unde este preparată varianta cu carne de pui, şi Spania, unde este numită „ensaladilla russa” şi se prepară în special vara. Spaniolii folosesc morcovi, ton conservat, ouă, mazăre, ardei gras copt, măsline verzi, cartofi şi maioneză.

    Se pare, deci, că salata de boeuf este versiunea românească a celebrei salate Olivier. Într-adevăr, ingredientele sale sunt toate uşor de găsit pe piaţă, nu sunt scumpe şi fac parte deja de sute de ani din moştenirea noastră gastronomică. Mâine vă voi propune o variantă clasică de salată de boeuf, iar în zilele următoare vă voi oferi o variantă de salată Olivier, uşor de preparat, cu ingrediente exotice, dar care astăzi se găsesc uşor şi pe piaţa noastră.

      Când simpla şi atât de familiara salată de boeuf ne poate spune o poveste atât de interesantă, presărată cu toate ingredientele demne de un roman, sau un film, de succes şi ne poartă pe aripile imaginaţiei din Rusia până în Spania, ne dăm seama că mâncarea poate însemna mai mult decât hrană. Fiecare reţetă bună ascunde o poveste interesantă şi este parte din cultura şi identitatea omenirii.

SURSA:http://www.reteteleluiradu.ro

http://torturisiprajiturigalati

TORTURI DE SF. IOAN

LA MULTI ANI DL IOAN! CARE ESTE CEL MAI PRICEPUT MESTER SOBAR

 LA MULTI ANI D-NA ANETA!

 LA MULTI ANI IOANA !

IA MULTI ANI ION!

http://torturisiprajiturigalati

TRADITII DE BOBOTEAZA

Pentru sfintirea casei sunt necesare urmatoarele:
          icoana cu hramul casei,pomelnic,castron,busuioc,sfesnic cu 3 lumanari,candela,un paharel cu ulei si cateva betisore cu vata la capat,tamaie, prosop,coliva de fructe, vin,mancare de post

http://torturisiprajiturigalati

OBICEIURI DE BOBOTEAZA

        Boboteaza, serbata in ziua de 6 ianuarie, incheie ciclul sarbatorilor de iarna si are, pe langa intelesurile crestine - momentul nasterii spirituale a Mantuitorului - trasaturi de mare sarbatoare populara.

         In ajunul Bobotezei se pregateste o masa asemanatoare cu masa din ajunul Craciunului. Pe masa din "camera de curat" se asterne o fata de masa, aleasa special pentru acest moment, sub fata de masa se pune fan sau otava iar pe fiecare colt se pune cate un bulgare de sare. Deasupra se aseaza douasprezece feluri de mancare: coliva - grau pisat, fiert, indulcit cu miere si amestecat cu nuca pisata -, bob fiert, fiertura de prune sau perje afumate, sarmale ( "galuste" ) umplute cu crupe, bors de "burechiuse" sau "urechiusele babei" - bors de fasole alba in care se fierb coltunasi mici, umpluti cu ciuperci, ce au colturile lipite in forma de urechiuse -, bors de peste, peste prajit, "varzare" - placinte de post umplute cu tocatura de varza acra -, placinte cu mac etc.
Pana la sosirea preotului cu Iordanul sau Chiraleisa, nimeni nu se atinge de mancare iar, imediat dupa sfintirea mesei, parte din bucate sunt adaugate in hrana animalelor pentru "a fi protejate de boli si pentru a fi bune de prasila".
Alta data, dupa ce preotul rostea Troparul Botezului si stropea cu agheasma in casa si pe gospodari, era invitat sa se aseze pe lavita. Sub laicerul de pe lavita erau asezate, din timp, boabe de porumb - "ca sa stea clostile pe oua" - si busuioc - "ca sa vina petitorii'. Busuiocul acesta era folosit, mai tarziu, in descantecele de dragoste.
       In semn de rasplata se dadeau: bucate ("desagarului"), bani (preotului), nuci, mere si covrigi (copiilor) iar, pe crucea preotului, gospodina casei aseza cel mai frumos fuior de canepa. Oferirea fuiorului avea mai multe semnificatii: se credea ca de firele acestuia se vor prinde toate relele, ca fuiorul devenea o punte peste care vor trece sufletele mortilor sau ca Maica Domnului va face din canepa un voloc cu care va prinde sufletele mortilor din iad pentru a le ridica in rai.

Ajunul Bobotezei

Ajunul Bobotezei era, in egala masura, si un moment favorabil farmecelor, descantecelor si altor practici magice. Dimineata, inainte de aprinderea focului, se strangeau cenusa din soba si gunoiul din casa pentru a fi pastrate pana in primavara, cand se presarau pe straturile cu legume "pentru a le face rodnice si a le proteja de gujulii". Fanul de sub fata de masa si bulgarii de sare se adaugau in hrana animalelor "pentru a le feri de farmece, de boli si de duhurile rele". In acelasi scop era folosita si agheasma luata de la preotul care venea cu Iordanul.
         Se credea ca daca, in dimineata Ajunului de Boboteaza, pomii erau incarcati cu promoroaca, acestia vor avea rod bogat. De asemenea, se credea ca animalele din grajd vorbesc la miezul noptii dinspre ziua de Boboteaza despre locurile unde sunt ascunse comorile.
In aceasta zi erau interzise certurile in casa si nu se dadea nimic ca imprumut, nici macar jaratec din focul din vatra.
In seara de Ajun se savarseau practici de aflare a duratei vietii. Inainte de culcare, se luau carbuni din vatra si se denumeau cu numele tuturor membrilor familiei. Se credea ca primul care va muri, va fi cel al carui carbune se va stinge mai repede.

Boboteaza - sfinitirea apei

          In ziua de Boboteaza are loc sfintirea apei, in timpul slujbei de Iordan. Pregatirea acestui moment se face, si astazi, cu multa atentie, in fiecare comunitate. Locul de desfasurare a slujbei se alege impreuna cu preotul satului, de obicei intr-un spatiu mai larg - unde sa fie cel putin o fantana -, in imediata vecinatate a unei ape curgatoare, in gospodaria unui om sau in curtea bisericii. Pentru acest moment se aduce apa, care se punea in vase mari de lemn si, tot acum, se taie, la rau, o cruce mare de gheata. In jurul acestei cruci sau in jurul crucii care se afla in mod normal in curtea bisericii, se desfasoara intreg ceremonialul religios, la care participa toata suflarea comunitatii.
         Dupa slujba de sfintire a apei, transformata in agheasma, fiecare satean isi ia apa sfintita in vasele de lemn sau de sticla cu care a venit de acasa. Pe drumul de intoarcere ei striga "Chiraleisa"- pentru belsugul holdelor viitoare, pentru purificarea aerului si pentru cresterea cat mai mare a canepii - si toarna cate putina agheasma in toate fantanile intalnite in cale. Odata ajunsi acasa, oamenii sfintesc cu agheasma sura, grajdul, animalele din grajd, pomii din livada, casa si interiorul casei.